Mă numesc Viorica Popescu și la 68 de ani am realizat că am trăit mereu pentru ceilalți, nu pentru mine. Povestea mea este despre conflicte de familie, vise neîmplinite și căutarea propriei identități. Acum mă întreb: oare e vreodată prea târziu să începi să trăiești cu adevărat?