Mă numesc Maria și am crescut nepoții ca pe propriii mei copii, dar acum mă simt uitată de familia mea. Povestesc despre sacrificiile mele, despre tăcerile care m-au apăsat și despre speranțele care s-au frânt, în speranța că cineva mă va înțelege. Poate că nu sunt singura care a simțit această durere.